Femeia Deja Vue si alte figurine

Aerul pe care ea mi-l suflase în gură avea gust de frunze uscate şi cafea prăjită.

Mai simtisem de cîteva ori aroma aceasta acum cîţiva ani într-o camera mică de hotel. Eram singur întins pe pat şi priveam un tablou, mai exact o fotografie a unei negrese care tăia trestie de zahar. Era o femeie puternica cu fundul mare şi sîni uriaşi îmbrăcată într-un fel de rochie strident colorată. Avea un rîs trist, dinţii albi straluceau în lumina soarelui, mă privea fix de parcă tocmai atunci mă văzuse pentru prima oară. Curios... dar mai văzusem zîmbetul acela undeva şi privirea îmi era cunoscuta şi soarele acela african care imi ardea nemilos preţioasele mele secunde de după...

Atunci am simţit gustul acela ciudat. Nu a durat mai mult de cîteva secunde. Aş fi vrut să plec, să ies din căldura trupului ei şi săo privesc de departe.

Negresa era desculţă avea tălpile mari şi murdare. Pe coapsă i se prelingeau picături de transpiraţe. Respiram amîndoi în acelaşi ritm, printre pleoape ni se strecura timid o altă zi

Ceva îmi spunea că greşisem, că în carnea ei am sîngerat mai mulţi şi că nimic nu are să mă împiedice în camera aceia fără timp să deschid porţile unei femei de aer... ştiam... îmi încălcasem principiile şi...
Lumina se aprinsese brusc, pana de curent trecuse.